Luceafarul - parodie

Mariei Maftei si lui Salavastru Madalin


A fost o dată ca-n poveşti,
A fost cândva, măi tată,
La discoteca din Bârleşti
O prea frumoasă fată.
Şi era una la părinţi
Şi mândră-n toate cele
Cum e proteza fără dinţi
Şi caria-ntre ele.
Din umbra goticelor bolţi
Ea pasu-şi trepidează
Într-o grădină unde-n colţ
Luceafărul fumează
Privea în zare cum pe deal
Un poliţist se duce
Să ancheteze un cioban
'Nainte să se culce
Îl vede azi, îl uită mâine
Astfel împieliţata,
Se roagă pentru o minune
Doar i s-o pune pata.
Cum ea pe coate-nfuleca
În fiecare seară,
De dorul lui şi inima
Înfuleca o zeamă.
Şi cât de prăpădit e el
În orişicare vară
Că tot îi iese-n cale din castel
Un criminal de seară.
Şi pas cu pas sub fusta ei
Alunecă-n cenzură
Punându-i mâna pe cercei
Şi-ameninţând că-i fură.
Şi când în patul ei cochet
Ea vine să se culce
O pipăie atent pe piept
Apoi din nou se duce.
Şi din oglindă reflectând
Lumină de veioză
Ea se trezeşte înjurând
În versuri şi în proză.
Ea îl privea cu ochii câş;
El tremura ca varga
Ca nu cumva aşa, chiorâş
Să-i cadă dragă fata.
Iar ea vorbind la telefon
Căscând din greu suspină:
- " O, dragul meu Alain Delon
De ce nu vii tu? Vină!
Cobori în jos, luceafăr blând
Alunecând pe-o scară
Ca lumea toată-ntunecând
Lumină să ne pară! "
El asculta tremurător
Se văita mai tare
Şi s-aruncă de pe motor,
Se aruncă în mare.
Iar apa unde-a fost căzut
Şi-acum bolboroseşte
În locul celui dispărut
Un mândru tânăr creşte.
Uşor el trece ca prin fulgi
De bodyguarzii curţii
Într-un tricou şi nişte blugi
Tăiat în jurul burţii.
Părea un tânăr vagabond
Cu părul ca de sârmă
Că se frezase-n stil James Bond
Făcând abuz de spumă.
Iar umbra feţei cafenii
E neagră ca ceaunul
Un căldărar cu faţa gri
Certată cu săpunul.
- " Din mercedes venii cu greu
Ca să-ţi ascult maneaua
Mi-am luat 'percuturi la pateu
Mi-am luat, să moară mama!
Ca-n magazia ta să vin
Să te ciordesc măi frate,
Am întrebat un marochin
Şi l-am cărat în spate.
O, vin' ! talentul meu nespus
Pe Dan Bursuc îl lasă
Să emigrăm la Cel de sus
Să bem o calcaroasă
Colo-n palatul meu bengos
Te-oi duce cu merţanul
Acum îţi pare că-s jegos
Dar stai să-mi vezi jeepanul ".
- " O, eşti frumos, cum numa-n vis
Băsescu mi s-arată
Dar în merţanul ce-ai deschis
Eu n-oi intra vreodată
Incult la vorbă şi la port
Eu te-aş scăpa de viaţă
Că eşti un fiu de mafiot
Ce fete dulci agaţă "
***
Trecu o zi, trecură trei
Şi iar ţiganul vine
Lipindu-şi faţa de a ei
Ca-n "Lacrimi de iubire"
Ea tremură cu el în somn
Aminte să-şi aducă
Cum o striga la interfon
Şi cât e de uitucă :
- " Cobori în jos, luceafăr blând
Alunecând pe-o scară
Ca lumea toată-ntunecând
Lumină să ne pară! "
Cum el nebun se repezi
La dânsa cu plăcere
Din spate-un înger i-aminti
Că-i datoreaz-o bere
În aer mirosul greoi
Se-ntinde-n lumea-ntreagă
Iar urletul unui strigoi
Parcă mirosu-ncheagă
Pe negri puricii din păr
Coroana-i parcă arde
Veneau ţiganii-ntr-adevăr
Veneau ţiganii-n hoarde
Din mercedesul plutitor
Şi negru ca ceaunul
El iar apare gânditor
Parafrazând sublimul
Din ochii mari şi minunaţi
I se citeşte starea
Că e de ăla fără saţ
Care goleşte marea.
- " Din mercedes venii cu greu
Ca să-ţi ascult maneaua
Mi-am luat 'percuturi la pateu
Da am şi dat, să moară mama!
O, vin' talentul meu nespus
Pe soţul tău îl lasă
Să ne rugăm la Cel de sus
Să nu facă angoasă
O, vin' , în părul tău bălai
S-anin nişte lovele
Să bag în Winampu' din rai
Să bag nişte manele "
- " O, eşti frumos, cum numa-n vis
Bruce Willis mi s-arată
Dar în merţan şi-n paradis
Eu n-oi intra vreodată
Mă doare-n paişpe de amor
Atât de tare, frate,
Că sunt în stare să te-omor
Dacă mai vii la noapte "
- " Dar cum ai vrea să mă omori?
Au nu pricepi tu oare?
Ţiganii sunt nemuritori
Românii, ei mai moare "
- " Nu caut moarte sau deces
Şi nu sunt nici nebună
Tu nu-mi vorbeşti pe înţeles,
Au nici nu ştii română?
Dar dacă vrei cu jurământ
Să mă mărit cu tine,
Tu te coboară pe pământ,
Fii muritor ca mine " .
- " Tu-mi ceri să mă însor, madam
În schimb pe-o pupătură?
Ai tras pe nas vreun miligram
Şi vrei să pari mai dură?
Da, mă voi fi conformat
Dar nu acum, se poate?
Să fi căzut noi în păcat
Fie şi pentr-o noapte? "
Şi cu tramvaiu' s-a tot dus
De dragu-acelei fete
L-a prins un controlor şi-a spus
Că nu avea bilete.
***
În vremea asta Mădălin,
Cel mai beţiv din ţară
Golea din cupele cu vin
Ochind o domnişoară
Un pas acesta de făcea
Se prăvălea grămadă
Nu mai era în stare nici să bea
Sau drumul drept să vadă.
Cu obrăjorii roşiori
Acesta se îndreaptă
Cu paşii mari, încrezători,
Înspre-acea dulce fată.
Dar ce frumoasă se făcu,
Maria, arz-o focul
Ei Mădălin, acu-i acu
Să îţi îngropi norocul.
Schimbându-şi păru-n lup blajin
Rânji ca mieluşelul.
- " Ah ce nebun eşti Mădălin,
Te duc cu zăhărelul! "
- " Dacă te-ntrebi ce vreau, ei bine,
Dup-un sărut franţuz tânjesc.
Apoi să fii pe veci cu mine
Căci ştii prea bine : Te iubesc! "
- " Nu e posibil ce îmi ceri
Mai lasă-mă băi frate,
Că ai la bord prea multe beri
Şi-ai dat prea mult din coate "
- " Dacă mă laşi, ţi-oi arăta
Cum fâlfâie amorul,
Dar numai nu te enerva
Şi leapădă tricoul.
Aşa cum hoţu-strânge-n târg
Mai multe portofele,
Aşa şi eu am să te strâng
Alăturea de ele.
Şi ochii tăi multicolori
Sub buzele-mi rămâie...
Ca înainte-mergători
Durerii ce-o să vie.
Când ochii mei se-apleacă-n jos
În decolteu la tine
Tu cu-n avânt nesăţios
Să te răsteşti la mine.
Şi ca să nu mai zăbovim
Atât cu dialogul
Eu îţi propun să ne unim
Să ne-ncercăm norocul "
Ea-l asculta pe-amorezat
Uimită şi distrată
S-a mai opus, s-a mai lăsat,
De Mădălin curtată.
Şi-i zise-ncet : - " Tu eşti prea mic
Ca să mă ai pe mine
Ia-ţi un merţan şi creşti un pic
Şi totul va fi bine.
Până atunci cu un ţigan
Eu voi pleca în lume
Că are vilă şi merţan
Deci e mai bun ca tine.
Obraznic genele le plec
În pantaloni la dânsul,
Şi reci sudori pe loc mă trec
Pe loc m-apucă râsul.
Luceşte precum un ceaun
Şi cântă la chitară
Oricum ca tine e mai bun,
Că nu e de la ţară.
Pătrunde trist, cu ani optzeci
El vine când e noapte
Iar eu 'l-ascult cu ochii seci
Şi el mă dă pe spate.
De-aceea zilele îmi sunt
Atât de plicticoase
Dar nopţile, sub jurământ
Că-s cele mai frumoase " .
- " Tu eşti cuplată asta e...
Dar te invit la mine
Doar ni s-or pierde urmele
Şi-am să rămân cu tine.
Căci amândoi avem în gând
Aceeaşi mângâiere
Promit cu tine să fiu blând
Dar dă şi tu o bere "
***
Porni luceafărul-ţigan
De controlor scăpase
Se deghizase-n taliban
În frunte-un glonţ îi trase.
Un grup de stele îl certau
Că-ntuneca văzduhul
Şi toate îl considerau
Ţigan sărac cu duhul.
Şi din a haosului văi
Înconjurat de stele
Se întrecea în vânătăi
Cu una dintre ele.
Cum el lovind în şapte părţi
Se tot făcea mai tare
Aşa în tot atâtea vieţi
'Cercau să mi-l omoare.
Şi-ajunse dânsu-ntr-un hotar
Cu-arcada dreaptă spartă,
Un fiu rătăcitor, hoinar,
Din calea lui cea dreaptă.
Nu e nimic că-i antrenat
Şi a făcut armată,
Ci doar un pic e însetat
Iar inima-i furată.
- " Mi-e-atât de sete şi de foame
Să moară mama, vere,
Adică scuze, Doamne
Hai dă şi tu o bere!
De greul astei veşnicii
Eliberează-mă, părinte,
Că ca Maria voi muri
Numai să-mi dai şi minte.
Reia-mi al nemurii dâmb
Şi negrul din privire
Îndreaptă-mi nasul că e strâmb
Îndreaptă-l spre iubire.
Dintr-un tramvai am apărut
Îmi sângeră sprânceana
Cu gărzile m-am tot bătut
Le-am dat să moară mama! "
- " Alain Delon, tu în genunchi
În faţa mea să stai
Că-ţi dau un pumn între rărunchi
Şi ai căzut din rai.
Tu vrei român să te socoţi
Cu ei să te asemeni?
Şi vrei să-i las pe mafioţi
Să-ţi facă părul cremeni?
Românii doar durează-n vânt
Ei ştiu să facă valuri
Tu n-ai vrea să cunoşti mormânt
Tu ştii să faci idealuri.
Ei 'l-au pe Băse' şi pe Boc
Şi-s vai de capul lor, măi frate,
Dar noi ţiganii-avem noroc,
Merţane şi palate.
În sânul lui Avraam trăieşti
Dispui de-eternitate
Iar tu, hapsân te lăcomeşti
Te lăcomeşti la moarte?
În locul tău m-aş mai gândi
La cât de grea e viaţa.
Căci toţi se nasc spre a muri
Toţi şi-au pierdut speranţa!
Iar tu, Alain Delon, rămâi
Pe cerul ăsta mare
Că eşti lumina cea dintâi
După bătrânul soare.
Ce vrei să dau acelor guri
Ce suferă de foame?
Averi, iertări şi nemuriri
Şi insule pe mare?
Vrei poate-o viaţă, să-mi arăţi
Că ştii să-ţi faci dreptate,
Însă voi sunteţi idioţi
Dacă îmi cereţi moarte.
Şi pentru cine vrei să mori
Pentru Maria, frate?
Tu crezi că mâine te însori
Ori nuntă faci la noapte? "
***
În locul lui menit din cer
Alain Delon se-ntoarse
El toată viaţa-a fost şofer
De raze luminoase.
Se lasă seara-n asfinţit
Şi luna o să iasă,
Va lumina un infinit
Va lumina o casă.
Şi lângă casă-un rând de tei
Poluaţi cu zeci de pet-uri
Umbrea doi tineri, singurei
Şi două albe piepturi :
- " O, lasă-mi capul meu pe sân
Maria, să se culce!
Sunt eu, frumoaso, Mădălin
Iubitul tău cel dulce.
Cu farmecul unui bostan
Dansez cu tine-n noapte
De ce tu spui că sunt ţăran?
Nu se reflectă-n fapte.
Şi pe deasupra mă jigneşti
Dar vine de la tine...
Nu ţi-am cerut să mă iubeşti
Dar nici să râzi de mine "
Alain Delon privea de sus
Murea de gelozie
Privea, plângea, era distrus
Distrus de veşnicie.
Miroase-n jur a trandafir
Coboară cald o ploaie,
Pe deal ciobanii-s în delir
A leşinat o oaie,
Probabil beată de amor
Cum e şi mândra fată
Luceafărul e doar decor
Însă-l mai cheam-o dată :
- " Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o sfoară
Ca lumea toată-ntunecând
Lumină să ne pară! "
El tremură atât de lin
De fapt el se oftică
De cum zări pe Mădălin
De cum l-apuc-o frică.
Dar nu mai vine ca-n trecut
Cu blugii şi merţanul :
- " Ce-ţi pasă, inimă de lut?
Eu mă răzbun cu anul
Trăind atât cât eu voi vrea
Îmi veţi cerşi-ndurare
Când tatăl meu o să vă ia
Căci viaţa-i trecătoare!