Bucșă, dragonul

Biancăi Păduraru

Ne aflăm în casa dragonului Bucșă, tocmai când acesta se pregătește pentru a semna o reînoire a contractului cu firma "Povești de adormit copiii" deoarece câștigă destul de bine acolo iar criza aproape că nu a simțit-o deloc, banii intrându-i în cont ca și până acum fără nici o scădere sau, doamne ferește, o majorare a salariului. În cele mai multe dintre poveștile în care joacă, Bucșă are rol negativ, ceea ce în ziua de astăzi se potrivește de minune cu sistemul de conducere al autorităților naționale. Toată lumea îi consideră personaje negative într-o poveste la care luăm parte mai mult sau mai puțin fiecare dintre noi. Însă, deoarece nu are drept de vot, dragonul nostru nu recurge la o astfel de formalitate infamă, ci, în prezența notarului Hapciu din împărăția vecină, el recitește clauzele contractului :
- ...subnumitul Bucșă Traian, se obligă a...
- D-le, îl întrerupse reprezentantul "Povești de adormit copiii" zâmbind, dacă nu doriți sau vă e greu să citiți, nu este nici o problemă, semnați în partea de jos, în dreptul liniei punctate, după care din motive de la sine înțelese voi lectura chiar eu în prezența dvs și a d-lui Hapciu...
- Sănătate, făcu dragonul.
- Mulțumesc, cum spuneam în prezența d-lui Hapciu...
- Sănătate, repetă dragonul.
- Mulțumesc, repetă și reprezentantul, sub ochii d-lui Hapciu...
- Sănătate, rosti și a treia oară plin de politețe, Bucșă, se vede că ați răcit în ultima vreme, cred și eu cu diferențele astea de temperatură, azi e verdeață mâine e zăpadă, poimâine potop...
- Nu, d-le, nu înțelegeți, se băgă notarul în vorbă...Hapciu, este numele meu.
- Ok, sănătate d-le notar, deci ce spuneați despre numele dvs?
- Știți ceva, mai bine o lăsăm baltă, spuse reprezentantul, lecturați dvs, iar acolo unde nu înțelegeți ori considerați că am încălcat prevederile legale sau condițiile morale, vă rog să precizați...
- Bineînțeles, mulțumesc pentru amabilitate, să continui, simțiți-vă ca acasă domnilor, spuse dragonul politicos, așezați-vă comod și cereți orice vă poftește inima, căci servitorii mei vă vor face pe plac cât ați spune "pește".
- De ce pește? întrebă curios notarul.
- Pentru că este un cuvânt la îndemână, și pentru că așa e zicala asta, cu pește...
- Dar nu ar fi mai bine să precizăm specia din care face parte peștele?
- Habar nu am, răspunse dragonul încurcat, dacă doriți să precizați și specia, eu sunt de acord.
- Bine dar lungimea peștelui?
- Ce e cu ea? întrebă dragonul pe același ton.
- Eu cred că ar trebui precizată și lungimea...
- Bine, dacă dvs considerați așa, totul e perfect, acum să ne întoarcem la contract.
Cei doi aprobară la unison iar dragonul își puse ochelarii pe bot.
- ...se obligă a respecta personalul alături de/în compania căruia activează...
- D-le Bucșă, întrerupse din nou notarul, dar mediul din care face parte peștele, fie el marin sau apă curgătoare, lac sau...
- Dom`le dumneata ești sănătos? se lamentă reprezentantul care începuse să-și piardă răbdarea, fără să realizeze nimic în sens profesional până atunci.
- Ce are, băi Bucșă ăsta?
- Înțelege-l băi "strănut bacilic" și tu, că are o zi mai grea decât de obicei.
Auzind acestea, reprezentantul se ridică în picioare și ridică tonul:
- Păi cum, băi, voi vă cunoașteți dinainte?
- Da, bineînțeles că ne cunoaștem, am fost împreună în armată, replică Bucșă mirat. Dar ce e rău în asta d-le?
- Nu spun că e ceva rău, însă vă purtați ca și cum nu v-ați fi văzut niciodată până acum...
- Nu vrem să se simtă nimeni exclus...
- Asta e, întări Hapciu spusele dragonului. Acum ia și te potolește, ia o gură de apă și relaxează-te că nu vrem să ți se întâmple ceva, nu-i așa Bucșă?
- Desigur, amice, dorim să avem o relație strict profesională și nu altfel de relație care să implice lovituri...
- Lovituri? Făcu reprezentantul ochii cât cepele? Vreți să mă loviți? D-lor vă pot da în judecată pentru asta...
- Suntem convinși, răspunseră ceilalți în cor. Dar ia în calcul faptul că tu s-ar putea să nu mai poți da vreo declarație nici pe la poliție, nici la tribunal...
- Exact, fără mâini, fără dinți...
Reprezentantul începu să înghită în sec...
- Da, și mai ales fără limbă, spuse și notarul.
- Fără limbă? strigă cel amenințat dintr-o dată. He, he...cel mai bine ar fi să nu ne tratăm reciproc în felul acesta, nu credeți? Eu îmi fac tirajul, dvs semnați ce aveți de semnat și fiecare pleacă în treaba lui.
- Păi noi ce am spus până acum, sau nu ne urmărești?
- Ba da, ba bineînțeles că vă urmăresc, cum mi-aș putea permite să nu...
- Bine, gata, sări dragonul deodată și bătu cu aripa în masă. Liniște și ascultați la mine. Dar unde am rămas? făcu el pe prostul.
- La partea cu data și semnătura, se grăbi reprezentantul să-l lămurească.
- Încerci să ne tragi în piept monsieur? răcni notarul din toți rărunchii.
- Ia gata, măi Hapciu, spuse Bucșă, el are dreptate, acolo eram, de ce crezi că ne-ar trage în piept un domn atât de respectabil ca și el. Uite-te doar la postura dânsului. Proaspăt bărbierit, cu părul vâlvoi, cu cravata impecabilă, pantofii cărora le-au căzut tocul, pălăria roasă de șobolani, ciorapii licra ai nevesti-sii...
- Destul! Nu încerc să vă trag în piept d-le...vă jur.
- Nu e nevoie măi amărâtule să juri, sunt convins că tu știi - chiar mai bine decât mine - consecințele trasului în piept.
- Așa este, le cunosc foarte bine, fumez de peste paisprezece ani...
- Dacă ne-am înțeles atunci, dă-mi stloul tău și eu voi semna contractul.
- Nu am d-le Bucșă nici un stilou. D-l Hapciu are cu siguranță unul căci și dumnealui trebuie să semneze aici.
- Sănătate, spuse dragonul, ai un stilou amice?
- Ppppăi...nu prea...
- Deci nu! hotărî dragonul pe loc, nu avem stilou nu putem semna contractul. Așa e?
- Nu-i adevărat dom`le, cin` ți-a spus dumitale treaba asta? Se poate și cu pixul...
- Ba nu se poate cu nici un pix. eu dacă nu semnez cu stiloul nu mai semnez de loc, capisci?
- Bine, dar stiloul nici măcar nu a fost inventat, el apare mai târziu în alt secol, protestă cel căruia i se întâmpla o asemenea nedreptate.
- Păi și ce, avem noi fețe de inventatori? spuse Hapciu pregătindu-se să plece.
- Și mai și minte, completă Bucșă învinuirea, dacă stiloul nu a fost încă inventat, de unde știe el de pix? Cu toții știm că stiloul a apărut înaintea pixului...
- Da, așa cum oul a apărut înaintea găinii, iar dragonul înaintea dinozaurului.
- Mare păcat că nu ne-am putut înțelege, spuse reprezentantul de parcă ar fi fost președintele nostru regretând emigrarea.
- Este păcat, într-adevăr, dar tu nu puteai face nimic în sensul ăsta, întări Bucșă afirmația precedentă, deoarece contractele nu se pot modifica așa cu una cu două.
Între timp notarul ieșise izbind ușa cu putere în urma lui. Noroc că era din lemn de nuc produsă în Germania că altfel s-ar fi făcut țăndări. El urcă scările de la capătul holului și așteptă la primul etaj al palatului, într-un living mobilat după ultima modă apărută în revistele MobiLux. În capătul acestuia se afla o plasmă gigantică, iar Hapciu profită de situație pentru a urmări primul meci al României în campania de calificare la euro - (minus) 2012. El tremură de la prima fază a partidei când ai noștri nimeriseră bara porții, iar în format HD se observa cum mingea intrase în poartă.
Jos, spiritele se liniștiră iar dragonul îi mulțumi reprezentantului pentru amabilitate, ce să-i faci, nu e vina nimănui că stiloul nu a fost inventat încă, iar în acel castel un astfel de inventator nu se arătase. De aceea este bine să ne uităm cu atenție în calendar înainte să plecăm de acasă, și să nu fim așa siguri că data la care ne începem cariera sau încă o zi de muncă este întotdeauna cea corectă.
- Mulțumesc, Hapciu, spuse dragonul intrând în living. 20 000 $ ne-am înțeles, îi ai pe toți în servieta aceasta.
Notarul luă servieta cu ochii încă scăpărând la suma pe care o auzise rostită cu ceva timp în urmă, 20 000?
- 20 000??? repetă el și cu voce tare.
- 20 000...și parcă totul în jurul său începuse să se învârtă.
- Partenere, ce mi-ai pus în bere? răcni el zvârcolindu-se pe canapea.
- Iaca niște fotbal, râse Bucșă schimbând canalul.